Proletariatul roman intrase intr-un fel de amorteala. Sindicatele, mai ales liderii lor, nu prea mai aveau obiectul muncii. Guvernarea pesedista reusise sa inoculeze clasei muncitoare narcoticul de care avea nevoie: credinta ca nivelul de trai a crescut, ca o sa mai creasca si ca raiul e aproape. Nici nu era nevoie de mai mult pentru ca omul de rand sa nu mai intre in carciuma ca sa-si inece amarul, ci doar ca sa toasteze de bucurie. S-a ajuns pana acolo incat sindicatele au semnat, care mai de care, cate un pact de neagresiune cu Guvernul, ca in tara sa fie liniste si pace.
Acum, dupa aproape patru ani de acalmie, apele sociale incep sa se framante si sunt pe cale sa intreaca in amploare calamitatile naturale care au facut atata rau mai peste tot in tara. Torentul acesta social pare intr-un fel inexplicabil la numai sase luni de la instaurarea unei noi guvernari, incat multi deja cred ca la mijloc este o mana malefica, manipulatoare. Pana la proba concreta, ar fi cea mai proasta abordare a fenomenului. Este insa evident ca politica social-democrata de transformare a unei mari parti a populatiei intr-o clasa de asistati, mai mult sau mai putin, da roade. Chiar si fostul presedinte Ion Iliescu a vorbit in nenumarate randuri de modelul social european care ar fi foarte bun si pentru meleagurile noastre. Ca sa nu mai vorbim de egalitarismul inoculat timp de 50 de ani de comunism.
Faptul ca sindicatele s-au trezit din amorteala dintr-o data este nu numai efectul unor acte normative in favoarea populatiei, daca nu chiar populiste, pe care actuala guvernare nu mai poate sa le onoreze, ci si al unei instabilitati resimtite ca un pericol iminent. Nu este greu de observat ca politica liberala pune pe umerii fiecaruia mai multa responsabilitate, mai multe griji in gestionarea treburilor de fiecare zi. Lucru cu care oamenii nu sunt obisnuiti.
Cartea pe care o joaca acum sindicatele ar putea tine si de amorul propriu al liderilor lor. Scanteia s-a aprins in momentul in care noua guvernare a purces, pe o promisiune a fostilor guvernanti, la o modificare masiva a Codului Muncii, cu reglementari mai ales in favoarea angajatorilor, in special de sorginte multinationala. A fost, daca nu un pas gresit, unul inoportun, venit prea repede si peste multele inovatii de ordin fiscal. Este limpede ca premierul Tariceanu are o misie din ce in ce mai grea si probabil ca trebuie sa-si controleze atent reactiile ca sa nu mai repete gafa din timpul vizitei zonelor inundate din Banat.