Sarbatoarea Invierii Domnului a fost in acest an umbrita. Lumina care trebuia sa readuca speranta si iubirea a gasit inimile romanilor pline de indoieli si multa suferinta. Un mort in Afganistan, colegii nostri rapiti in Irak, puhoaiele nebune care au invadat vestul tarii. Sperante ucise de politicieni nepasatori. Toate adunate au facut ca Invierea si Saptamana Luminata care urmeaza sa fie altfel decat in ceilalti ani. Doar puterea Lui Dumnezeu si credinta oamenilor de rand au mai putut aduce o raza de speranta in sufletele potopite de necazuri si pacate.
Preoti care au adus peste ape Lumina Sfanta in barci de cauciuc, miile de oameni care daruiesc din putinul lor celor aflati in mare nevoie si gandul ca cei rapiti sunt inca in viata au mai adus o raza de lumina peste aceste Sfinte Sarbatori innegurate. Cei alesi au preferat sa se bucure doar pentru ei de marea sarbatoare a crestinatatii. Nefiind an electoral, nu au binevoit sa se arate in lume sa se impartaseasca impreuna cu electorii lor de la lumina Invierii lui Hristos sau sa fie alaturi de cei necajiti. Locul lor a fost luat de cei multi fara de nume, pentru care iubirea crestina nu este o vorba in vant. Mii de tone cu ajutoare au luat drumul celor oropsiti, romani sau sarbi, din potopitul Banat.
Zile negre de Inviere au avut si romanii din Serbia si Ucraina, unde vestea Invierii Domnului Hristos a trebuit sa fie adusa in soapta, ca pe vremea paganilor, pentru ca iubitii nostri vecini au inchis cu lacat greu si pedepse amarnice altarele pentru acei care voiau sa spuna in limba lor materna ca a inviat Hristos, desi conationalii lor se bucura in Romania de mai multe drepturi chiar decat romanii. Dumnezeu vede si iarta, iar romanii, urmand pilda Mantuitorului, iarta la randu-le.
Suntem in Saptamana Luminii, a sperantelor, a iertarii si a ingaduintei. Sa speram ca in aceste zile vom avea vesti despre eliberarea captivilor din Irak, ca apele se vor retrage si pastorii nostri lumesti isi vor aduce aminte de cei asemenea lor aflati in grea suferinta, ca flacara Invierii le-a adus mai multa omenie si bunavointa. Sa credem ca iubirea de aproape va mai castiga ceva teren si in inimile impietrite de egoism ori lipsite de caldura milei crestine. Sa credem!