Viitorul de aur al ţării noastre este încălţat cu totoşi rupţi, suferă din pricina mutaţiilor genetice ale clasei politice, face bastonaşe cu creionul chimic înmuiat pe limbă, are în loc de ghiozdan traistă şi visează la laptop, PlayStation, vestiare pe culoar, caiete tip şi staţie radio în şcoală. Nu este vorba despre învăţăceii domnului Trandafir, ci despre cei ai domnului Miclea, ai doamnei Andronescu sau ai domnilor Athanasiu ori Marga. Sistemul de învăţămant din Romania a ajuns cu certitudine cenuşăreasa bugetului naţional, iar pe trupul său au răsărit fără întarziere ciupercile sindicale. Grevă la început de an şcolar? Mai degrabă cred într-un demers de presiune care să agaţe interesele sindicaliştilor în cuiele tăramului fără griji. Spun asta pentru că sindicaliştii din învăţămant au ameninţat cu grevă la fiecare început de an şcolar. Rezultatele nu numai că sunt vizibile, ele sar în ochi: s-au cultivat sila, profesionalismul de-a-n-doaselea şi, mai grav, scarboasele sfere de influenţă. Dacă a văzut cineva profesor cu leafă de burghez ori elevi care să aibă ce obiecte de laborator să strice, îl rog să inventeze înjurături pentru mine. E adevărat, sărăcia din sistem impune mişcări de stradă şi boicot. Ele trebuie însă făcute cu scopul de a deschide autorităţilor ochii. Or, numai lucrul acesta nu se întamplă. Indivizii înguşti care pretind că apără drepturile profesorilor sunt singurii care au de caştigat de pe urma sărăciei din sistem. Chezăşie stau starea şcolilor, salarizarea din învăţămant şi calitatea slabă a actului didactic. Ce ar fi ca toată naţia să pună la cale un protest împotriva falşilor sindicalişti care bat cu pumnul în pieptul catedrei...?