Reuniunea la varf a Uniunii Europene de la Bruxelles a confirmat oficial ceea ce toata lumea anticipase: Constitutia europeana este confruntata cu sfidarea cea mai redutabila din istoria sa de aproape o jumatate de secol.
Dubla respingere a Constitutiei UE a fost doar un prilej pentru a pune in dezbatere intregul proiect european, in fata caruia se prefigureaza doua cai de urmat: o Europa politica, dorita de tandemul franco-german, sau o Piata Comuna, sustinuta de Marea Britanie. Altfel spus, o Europa sociala, imaginata de partidele social-democrate si crestin-democrate fondatoare ale proiectului european, sau o Europa liberala pentru care pledeaza laburistii britanici.
Cele doua optiuni abia au fost formulate si puse pe tapet. In mod explicabil, ar fi fost prea devreme sa se realizeze un compromis la reuniunea suprema a UE de saptamana trecuta. Deocamdata, cel mai mic multiplu comun al Europei unite (unita in dispute) este obiectivul rezistentei in fata mondializarii, prin crearea pe continent a unei superputeri economice mondiale, comparabila celei americane.
Indiferent daca-i spunem “cea mai grava criza din existenta UE“ sau doar “pauza de reflectie“, liderii europeni trebuie sa depaseasca mai intai doua obstacole: viitorul Constitutiei si viitorul bugetului Uniunii.
Din fericire, pentru Romania si Bulgaria perspectivele aderarii nu par afectate. Toata lumea este de acord ca aceste doua tari au reusit sa urce, ultimele, pe ultima scara a ultimului vagon al actualului tren al marii extinderi spre Est a UE. Ca integrarea se va produce, eventual, mai tarziu cu un an, ca exigentele formulate la adresa acestor candidati vor fi mai mari, ca fondurile comunitare de care vor avea parte vor fi mai mici este insa mai mult decat plauzibil. Esential este ca, avand sansa de a prinde ultimul tren al aderarii, doar de Romania (si Bulgaria) depinde sa o compromita sau sa o fructifice.
Intre timp, ne putem permite sa speculam de partea cui se cuvine sa se aseze statele din Noua Europa ale UE. Noii membri s-au aratat intelegatori in galceava asupra bugetului, fiind dispusi sa inghita subventii comunitare mai putine, doar-doar se va ajunge la un acord. Ceea ce l-a facut pe presedintele in exercitiu al UE, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, sa se declare “rusinat“ de decizia acestor tari “una mai saraca decat alta“. I s-ar putea aplica, spunem noi, si Domniei sale recomandarea facuta candva de presedintele Chirac Romaniei si Bulgariei: a pierdut o buna ocazie sa taca.