Presedintele Basescu a incepu noul an in forta, cu declaratii socante, opinii spuse pe sleau, care au generat tot felul de reactii atat in tabara proprie, cat si in opozitie. Discursul sau politic si-a atins scopul: tatonand ideea de alegeri anticipate si-a format coalitia guvernamentala, s-a lamurit scandalul prefecturilor, abordarea ideii de schimbare din functie a sefilor de servicii secrete i-a intrigat pe multi, a statnit o seama de reactii, dar intr-un final i-au intarit imaginea de presedinte hotarat, care stie ce vrea si, mai ales, care stie cum sa obtina respectivele lucruri. Este imprevizibil si, prin asta, se face intrucatva temut si de ai lui, si de adversarii politici. Unii tin garda ridicata, altii se considera persecutati. Pe langa el, Tariceanu pare un invatacel care nu indrazneste sa deschida gura, pentru a nu-si dezamagi profesorul. Si totusi, este doar o impresie. Priviti din exterior, cei doi poli opusi nu par insa a se calca prea tare unul pe celalalt pe coada. Chiar daca o fac, isi spala rufele in familie deocamdata si nu razbat nemultumirile nici unuia pe afara. Totusi, aceasta opozitie aparenta si in cadrul puterii, nu numai intre fortele de pe scena politica romaneasca, nu poate sa faca decat bine din perspectiva deciziilor echilibrate care se vor lua in viitor. Cele doua forte opuse construiesc o echipa solida totusi, comparativ cu duetul Iliescu-Nastase, care nu-si invatase indeajuns de bine partitura, incat ajungeau sa cante unul aria celuilalt. Basescu-Tariceanu reprezinta cuplul opus in aparenta, conturat intr-o opozitie de forma, fata de opozitia de fond din cadrul cuplului Iliescu-Nastase din guvernarea trecuta. In plus, primii nu par a se folosi unul de imaginea celuilalt, asa cum se vede - cu ochiul liber - ca fac cei din urma. O fi bine, o fi rau? Cum o fi dupa ce se termina stratul de miere din butoi si mai ales cand se va intampla asta?