Este greu de crezut ca vreun cetatean onest al acestei tari sa nu fi avut, la un moment dat, senzatia ca a suferit o nedreptate. Cei mai multi, in cautarea, fireasca, a unui vinovat pentru neimplinirile lor au dat vina pe pizma celor din jur, care le-au creat o imagine proasta intr-un moment sau altul al evolutiei pe care, intr-un fel sau altul, si-au dorit-o.
Cand esti un simplu muritor, scuza cu pricina nu intereseaza prea mult. Cel mult pe copii, care afla ca seful este teribil de nesuferit, eventual pe nevasta celui in cauza. Care poate achiesa sau nu la scuzele neimplinirilor cu pricina. Mai grav este cand este vorba despre un ditai omul de stat, care da vina (cum altfel?), pe cei din tabara adversa. Cei care nu fac altceva decat sa vaneze greseli, mai mult sau mai putin intentionate, ale fostilor sau actualilor alesi.
Fostul ministru al Sanatatii domnul Branzan si-a cotonogit nevasta, intr-un acces de furie despre care nici macar nu dorim sa aflam amanunte. In urma evenimentului, doamna cu pricina se regaseste pe primele pagini ale revistelor de scandal, fara a parea foarte nefericita, ba chiar zambeste din toata fiinta dumneaei. Sotul belicos da vina pe presa care a contorsionat, in mod pervers, o mica disfunctie din viata familiei dumnealor.
La randul sau, actualul, de fapt fostul ministru al Sanatatii, considera ca demiterea sa este legata de modul in care a fost oglindita activitatea Domniei sale. Se poate ca ministrul Cinteza sa nu fie un cetatean care sa se priveasca foarte des in oglinda. Stramba sau dreapta, oglinda a aratat un bun profesionist, incapabil insa de a explica cu claritate ce se intampla in sistemul sanitar de la noi.
Singurul beneficiar al imaginilor in oglinzi, mai mult sau mai putin strambe, ramane presedintele Basescu. Ultimele „dezvaluiri“ legate de limbajul sau, uneori „buruienos“, nu fac decat sa-i creasca cota de popularitate. Este greu de crezut ca actualul locatar de la Cotroceni va da vreo declaratie cu privire la spusele sale, la un ceas de noapte, in compania unora pe care i-a crezut prieteni. Desi total neacademic, acest tip de limbaj place poporului care l-a ales, total insensibil la o eventuala strambatate a oglinzilor care i se pun in fata unui fost capitan de nava de la care asteapta, fara false pudori, iesirea la liman.