In urma cu ani buni, un sef de post de prin Certesti povestea, in vreme ce incerca sa scoata maroniul intens din albastrul Mamaia al pantalonilor de politist, ca martienii l-au fugarit in jurul unei colibe. A trecut vreme buna si probabil ca, de atunci, a reusit chiar sa isi schimbe si uniforma. Motive de ingrijorare sunt acum pentru noi toti, nu numai pentru politaii din Certestii. Debarcarea martienilor s-a produs deja de aproape un an. Sunt mici, portocalii, unii chiar dau dovada de tembelism avansat, iar gurile rele spun despre ei ca ar fi periculosi. Nu am crezut nicodata in martieni, indiferent de culorile pe care le au. Cu vreo doua zile in urma am constatat ca un prost (mi-e rusine de asta) ca omuletii astia mici, portocalii si aterizati din luna exista, ne conduc si o fac mai prost decat un vizitiu beat. Un exemplu concret in acest sens este gestionarea crizei episodului doi al inundatiilor. Duminica, apele Siretului s-au revarsat prin sparturile digurilor, provocand alte pagube. Singurii care au luat un soi de atitudine au fost primarii comunelor afectate, care adoptasera pozitia militianului din Certesti. Nici prefectul, nici alte autoritati judetene nu s-au sinchisit, nu au trimis avertizari, nu si-au miscat prea tare jeep-urile in teren. Au comis ieri dimineata, in schimb, o conferinta de presa ca sa explice ziaristilor cum e, dom-ne, cu inundatiile astea. Pareau total cazuti din luna si nu stiau prea bine ce se intamplase si care sunt estimarile. Este foarte adevarat, locurile acelea au fost deja inecate in urma cu o luna si jumatate, iar ce era de stricat s-a stricat. Dar asta nu inseamna ca ei, alesii sau numitii sefi peste judet, trebuie sa priveasca linistiti la meci in vreme ce puhoaiele navalisera iar. Sa mai speram un timp intru umanizarea martienilor...?