Testul nuclear nord-coreean pare a marca esecul final al asa-numitei politici de neproliferare nucleara, al carei principal instrument este tratatul care poarta aceeasi denumire (TNP) si care stipuleaza ca, in timp ce utilizarea in scopuri pasnice a energiei nucleare este un drept legitim al fiecarei natiuni semnatare a documentului, detinerea de armament atomic ramane privilegiul membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU (in prezent SUA, Rusia, China, Franta si Marea Britanie).
Dupa India si Pakistan, Israel si Africa de Sud (ultima renuntand ulterior la arsenalul nuclear), care au refuzat sa semneze acest tratat si s-au dotat fiecare cu cate un arsenal nuclear si cu rachete purtatoare cu raza medie de actiune, Coreea de Nord, care in 2003 s-a retras din TNP si care detine rachete cu raza lunga de actiune, a trecut si ea Rubiconul nuclear. Semnificativ este faptul ca, desi toti cei cinci membri permanenti ai Consiliului sunt de acord ca testul nord-coreean reprezinta o amenintare pentru securitatea internationala si nu poate fi tolerat, China si Rusia nu sunt de acord cu impunerea unor sanctiuni dure la adresa Coreei de Nord, cum ar dori SUA si Japonia. Complexitatea politica a utilizarii energiei nucleare este dublata de cea a procesului tehnologic nuclear, in urma reactiei de fisiune, indispensabila pentru obtinerea de energie electrica, rezultand ca deseu si plutoniu, materialul din care sunt fabricate detonatoarele pentru incarcaturile nucleare militare. In conditiile actualei crize energetice mondiale si ale disputei legate de incalzirea globala, centralele nucleare sunt, cel putin in prezent, singura alternativa viabila pentru reducerea poluarii.
Credibilitatea doctrinei neproliferarii nucleare este subminata de intretinerea mai mult sau mai putin deliberata a acestei confuzii si de utilizarea unui standard dublu fata de diverse tari membre ONU.
Analistul american Pat Buchanan, fost candidat la investitura republicana pentru presedintie in doua randuri, sustine ca testul nord-coreean a demarat o veritabila cursa a inarmarii nucleare in Asia, fiind greu de presupus ca Japonia va accepta sa se bazeze numai pe "umbrela de securitate a SUA" in timp ce se afla sub amenintarea rachetelor Pyongyangului. Iar China, care ar fi avut puterea de a bloca dezvoltarea programului nuclear al statului comunist coreean, ar putea sa fie martora inarmarii nucleare nu doar a rivalului istoric nipon, ci chiar si a Taiwanului.