De vreun an, proprietarul apartamentului de deasupra mea ma terorizeaza cu amenajarea acestuia. Zgomote de tot felul, burghie, lovituri de ciocan, circulare urland ma scot din minti, zi de zi, la orice ora, sambata si uneori chiar si in Sfanta Duminica. çnsa nu chestiunea privind ordinea publica si inexistenta unor legi cum ar fi dreptul cetateanului la liniste si odihna fac tema acestor randuri. Apartamentul cu pricina a fost cumparat anul trecut de un pensionar, fost cadru al armatei si care se ocupa de amenajarea lui pe masura ce incaseaza drepturile lunare. Chestiunea ce priveste drepturile pensionarilor din anumite sectoare de activitate este, fara indoiala, o tema care ar trebui dezbatuta din nou de Parlamentul Romaniei.
Asta pentru ca unele legi ale anilor a€™90 au trecut, hai sa nu fim rauvoitori, fara a fi prea mult gandite si analizate, legi care au condus la nedreptati strigatoare la cer. Astfel, conform legislatiei noastre, cadrele militare, cele ale Ministerului de Interne si alte categorii, sa le numim privilegiate, au o serie de drepturi la pensionare, altele decat ale cetatenilor sa le zicem de rand. Cel putin asa putem considera atunci cand un pensionar militar primeste pana la cateva zeci de solde lunare atunci cand trece in rezerva. Aceasta inseamna ca, de la intrarea in vigoare a respectivelor legi, tara s-a umplut de pensionari militari si de politisti multimilionari, in lei vechi bineinteles. Asa se intampla ca un colonel cu o solda de 30 de milioane de lei pe luna poate iesi la pensie cu o prima de pensionare de aproape 600 de milioane de lei. Basca pensia grasa care vine lunar.
Bani frumosi, cu care poti sa-ti cumperi o casa, o masina, teren sau poti intra intr-o afacere. Bani obtinuti doar prin meritul de a fi lucrat in armata, si nu ca urmare a participarii riscante la vreun razboi sau la vreo actiune de aparare a tarii. Mai mult, dupa trecerea in rezerva si incasarea acestor pomeni de sute de milioane de lei, respectivii sunt numai buni de a mai face a€žcevaa€œ, sa mai castige un ban. Multi dintre ei fac curierat pentru diverse firme, altii mai destepti mai fac cate un ciubuc pe la vreo institutie de stat, in timp ce tinerii nostri, chiar cu studii superioare, nu-si gasesc de lucru pe nicaieri si aleg sa emigreze. La noi, ca la nimeni!