Vladimir Tismaneanu, coordonatorul comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, continua sa ne ofere indicii privind verdictul pe care-l va da aceasta, in urma unei asa-zise cercetari istorice. Scopul declarat al comisiei este unul singur: sa-i ofere presedintelui Traian Basescu un document (din ce in ce mai clar intocmit pe coltul mesei) pe baza caruia seful statului sa condamne oficial comunismul. Condamnare care, ne spune politologul, vizeaza o "terapie morala a societatii", construibila pe "conceptul caintei".
Frumos concept. Dar cum as putea eu sa ma caiesc, odata cu intreaga societate, pentru un pacat pe care nu eu l-am comis, avand in vedere ca m-am nascut in anii comunismului si nu am avut cum sa aleg societatea in care sa deschid ochii? Sa se caiasca parintii mei? Dar ei n-au fost comunisti, n-au luptat pentru instaurarea lui in Romania. Raman cei care au servit regimul comunist si i-au asigurat "prosperitatea". Din acest punct de vedere, politologul ar putea avea dreptate. Dar de ce trebuie sa se caiasca acestia, fiindca nu ei au adus comunismul in Romania? Ne lamureste tot Tismaneanu: fiindca "sistemul se fascizase" si actiona pe "criteriul etnic".
Suntem pe deplin edificati. Sistemul ajunsese, ne spune politologul, "un comunism romanesc". De unde trag concluzia ca tradase linia initiatorilor veniti calare pe tancurile sovietice. Un prim pacat de neiertat. Mai grav, acest "comunism romanesc" se straduia sa elimine "tot ce era minoritar sau cu rude in strainatate". Talcul acestei actiuni ni-l releva acelasi Tismaneanu: "In 1978, prin directive interne de partid, 'aveti rude in strainatate' era cuvantul de cod pentru 'sunteti evreu'". Al doilea mare pacat impardonabil si care impune o cainta urgenta.
Tismaneanu ne induce ideea ca, in Romania, comunismul devenise antisemit. Politologul nu se arata deloc indurerat de faptul ca tatal sau, comunist convins, venise in Romania ca sa planteze comunismul. Ne spune chiar, cu seninatate, ca nu poate "rescrie istoria". Asta a fost, si basta. In schimb, politologul condamna comunismul romanesc, trag eu concluzia, fiindca s-a intors impotriva tatalui sau. In aceasta situatie, credinta afirmata a lui Tismaneanu ca "enorm de multa culpa care s-a acumulat" n-o simte "in favoarea conceptului de razbunare sau revansa" este o enorma gogoasa.