Eliberarea la Bagdad a jurnalistilor romani a obscurizat toate celelalte stiri din mass-media. Ele nu vor vinde in aceasta saptamina decit numele celor trei, discursul lui Basescu si speculatii legate de acelasi subiect. Ca sa zicem asa, presa romana are de lucru, nu prea mai trebuie sa scotoceasca dupa informatii si, mai ales, sa inventeze ceva de spus cititorilor, telespectatorilor. Un subiect gras, puternic, emotional, care atita curiozitatile romanului - altfel destul de sceptic, pe cit e de credul-, ii sta la dispozitie. Dupa aproape doua luni de suspans, de asteptare incordata, de criza, lucrurile capata alta intorsatura. Deznodamintul povestii nu este prea clar, dar ne apropiem oricum de sfirsit. Sigur, vom afla multe istorii in perioada care urmeaza. Multe intrebari ramin inca in intuneric. Sintem intr-un labirint, in care usile, iesirile, ferestrele nu se vad. In schimb se vad bine zidurile. Imprejurarile in care cei trei au ajuns la Bagdad, de cine au fost rapiti, cu ce complicitati, abia urmeaza a fi dezvaluite. Deocamdata, lumea e bucuroasa ca jurnalistii sint in viata si ca sint acasa. Viata intra in normal.

Sigur, politiceste, marele cistigator al acestui pot este Traian Basescu. Criza a mers in favoarea lui. Lucrurile nu s-au derulat repede, cum ar fi vrut el, cind s-a pus in capul celulei de criza, dar pina la urma, cum necum, Basescu a cistigat partida. A mers la risc, cum a facut de multe ori in ultimii cinci, sase ani. Steaua lui norocoasa l-a ajutat si de data asta.

Multi l-au judecat ca a condus de la Cotroceni operatiile. Poate primul- ministru sau ministrul de interne, Vasile Blaga, ar fi fost mai in rostul lor in povestea asta cu rapitori, teroristi, recompense. Sau sefii serviciilor speciale, sau ministrul de externe. Basescu a luat fata operatiilor, riscind sa isi deprecieze la maximum popularitatea daca povestea se termina tragic. Dar temperamentalul Basescu nu ar fi lasat sa ii scape din mina un asemenea prilej. Pentru el, politica este un cazino la care trebuie sa mizezi. Nu pe post de chibit, de privitor indiferent. Numai la masa de joc, privind cu febrilitate cartile, urmarind fetele celorlalti jucatori. E o poveste despre adrenalina. Basescu e omul crizelor. Are stomac pentru crize, se simte in elementul lui cind lucrurile sar in aer. Detesta rutina, cenusiul normalitatii. Daca nu are o criza, o inventeaza. Avem exemplul amenintarii cu anticipatele sau al criticarii acum citeva zile a primului- ministru. Orice, numai sa fie criza. Aici, Basescu este "the master of the game". Sigur, ne putem intreba daca a adus critici guvernului si lui Tariceanu dupa ce a stiut (acum patru zile) ca ostaticii vor fi eliberati. Aici intram intr-o zona de umbre, de jocuri politice complicate, de culise si incertitudini. Trebuie sa ne intrebam care sint jocurile adevarate. Care sint piesele de sah, cine le minuieste, ce mutari urmeaza? Deocamdata cred ca ar trebui mai multa transparenta. In plus, deschiderea unei anchete, despre care lumea sa fie tinuta la curent, cu privire la ce s-a intimplat de fapt cu cei trei jurnalisti, este absolut necesara. Jocurile politice oricum isi urmeaza cursul lor, inevitabil. Acum avem nevoie de ceva mai mult adevar. Pentru politicieni, adevarurile astea fac cam asa, ca uneori doi plus doi face trei, alteori cinci. Pentru noi ceilalti, muritorii de rind, fraierii urnelor de vot, fac intotdeauna patru. De curajul administratiei de a spune lucrurilor pe nume, in aceasta poveste plina de enigme, depind multe acum. Societatea romaneasca a trecut printr-o criza, o febra, care ar trebui sa duca, in mod normal, la o asumare mai clara a ce vrem noi, romanii, in actualul context mondial. Cit ne angajam, cit sintem dispusi sa riscam si sa platim. Cit deschidem societatea romaneasca spre exterior. Bagdadul era foarte departe pina acum doua luni. Facea parte din alta planeta, as spune. De acum lucrurile nu vor mai fi cum au fost. E clar. Vedem lucrurile altfel.