Pe langa faptul ca se pare ca suntem tributari zi de zi romanismului si nu suntem in stare sa facem nimic care sa ne faca mandri de noi, oare chiar nu suntem buni de altceva decat sa se faca misto pe seama noastra? Suntem chiar milogii Europei la toate capitolele? Si in plan politic, si economic, si social, si mai nou si fotbalistic? Ce altceva sa spui cand te bati cu pumnii in piept ca ai loc in Europa, ca ai fata de a fi printre cei "alesi", dar te prezinti acolo cu apucaturi balcanice, slugarnice, de cersetor tipic? Am prezentat destule exemplare cu mainile intinse pe strazile marilor orase europene, acum am gasit de cuviinta sa o facem si acasa, pentru un simplu tricou. Si nu oricum, ci in public, sub privirile intregii Europe pe care ne straduim zadarnic sa o impresionam pozitiv. Probabil ne-am impacat si noi de mult timp cu gandul ca astia suntem, cu astia defilam, si daca tot suntem saraci vai mama noastra, macar sa ne intram in rol cum trebuie: intinzand mana de fiecare data, fara pic de mandrie, fara pic de demnitate nationala, daca de altceva nu suntem oricum in stare. Generalizand, demnitatea nu este singurul lucru care ne lipseste, dar este cu siguranta unul pe care l-am pierdut mult prea usor, in conditiile in care era printre putinele la care puteam sa nu renuntam niciodata. Am inteles ca pentru unii, "patria" este acolo unde le este bine, am inteles ca unora nu le pasa de tara atunci cand castiga peste hotare chiar si cu 100 de euro mai mult pe luna. Unora nu le pasa ca mai avem doar putin pana la a fi slugile altora. Dar asta e mersul lucrurilor si poate nu ar trebui blamati, desi putina demnitate inca nu a omorit pe nimeni. Insa, daca ne vindem pentru orice, ne vindem pentru idealuri inalte (sa zicem), dar nu ne milogim pentru un tricou... uitand sa ne respectand pe noi insine. Ce respect sa mai pretindem de la ceilalti? Si din pacate astfel de cazuri au loc mult prea des ca sa nu ne punem intrebari. Si, ce e mai rau, sa nu-i determinam si pe altii sa si le puna...