Aceasta campanie electorala pare a se fi asezat in certitudini pentru care taberele beligerante nu simt nevoia sa mai faca eforturi. Sint luate de bune procentele obtinute in urma cu sase luni, la alegerile locale, mai apar sondaje de opinie care descriu situatia. Asa ca nimeni nu mai spera sa obtina rasturnari spectaculoase si cistiguri in voturi. Lehamitea pare sa fi cuprins si clasa politica, la fel ca si pe alegatori. La noi, conform prognozelor, viitorii senatori sint ca si alesi: cite unul la PSD, la Alianta, la PRM. Deputatii sint si ei impartiti: trei la PSD, doi la Alianta, unul la PRM, aici un loc putind sa se plimbe nitel, functie de coeficientii electorali, la unul sau la altul. In fata unei asemnea matematici, este greu de facut ceva. Campanie se mai face sporadic, pe ici pe colo, prin ceva afise modeste. Unii se mai intilnesc cu alegatorii lor, carora le spun verzi si uscate. Motivul adevarat al iesirilor publice, pe care le mai fac candidatii, este insa mai mult de complezenta, pentru a dovedi activitate sefilor de la Bucuresti. Dealtfel si acestea se desfasoara in cadrul intim asigurat complice de citiva suporteri plictisiti, prin vreo sala inchiriata, care se aduna pentru eventualitatea ca viitorii alesi si-or aminti de ei dupa ce vor pupa marirea. Deranjanta e insa lipsa cvasitotala a mesajelor. Principalii actori, PSD si Alianta, combat dupa sabloane invechite, spurcindu-se unii pe altii, insa din paruiala nu reiese deloc cum am putea-o noi duce mai bine daca ar cistiga alegerile unul sau altul. Candidatii, fiind ca si alesi, tac milc, iar atunci cind glasuiesc se intrec in a hiperboliza unii ticalosia celorlalti, dovedindu-se deocamdata toti, fara exceptie, biete baloane de sapun plutind lenes catre inaltimile parlamentare. Cui foloseste toata mascarada asta, e la fel de greu de priceput pe cit de greu e de ales pe cineva anume. Frenezia care odinioara rupea in doua familii sau prieteni, sustinatori ai unuia sau altuia, pare sa fi disparut cu desavirsire. Apatia universala s-a intins pretutindeni si nimeni nu mai asteapta nimic, nimeni nu mai promite nimic. Ar fi lipsa de respect a candidatilor pentru alegatori, daca am trai intr-o tara normala, dar de fapt asta este normalitatea noastra, in care indivizi lipsiti de har si pricepere ajung sa ne dea legi. Sistemul electoral este de fapt cel complet depasit, perforat de tot soiul de viclesuguri romanesti, ca acela cu importul de candidati de prin alte parti, parlamentul e stufos si ineficient, grupind de fapt o sama de indivizi fie agresiv-mediocri, fie care nu au nimic in comun cu locurile noastre, cu tara in general, care trebuie sa dovedeasca doar ca sint cei mai rapace, lipsiti de scrupule si atit. In mod sigur, foarte multi dintre noi nu or sa se deranjeze sa vina la vot. Din pacate, numai daca am lipsi absolut toti, candidatii, neavind fiecare decit cite un vot, al lor, ar avea o mare problema de egalitate. Abia atunci s-ar bate cu adevarat, probabil cu ghioage si pumni si dinti. Ar fi frumos, macar ne-am alege cu spectacolul.