Toata lumea isi face in ziua de azi bloguri, ca asa e la moda. Pe unde dai cu ckick-ul, dai cu nasul peste diverse jurnale on-line, unele mai siropoase decit altele. Romanii au devenit, brusc, niste scolarite care isi scriu memoriile de la prima intalnire de dragoste, in vazul tuturor. E drept ca nu toti, e drept ca am nimerit si peste unele interesante, ale unor persoane publice care chiar spun ceva. Dar ele o fac in general, nu doar acolo, asa ca nu ma mira acest lucru. Cert este ca expansiunea aceasta a jurnalelor online a atras atentia - si mi se pare si normal sa o faca - mediului publicitar. Chiar de curand, un studiu de prin Marea Britanie ar fi confirmat faptul ca blogurile sunt o sursa de informatii despre produse si servicii mai demna de incredere decat publicitatea TV sau marketingul prin e-mail. Drept urmare, mediul acestora e din ce in ce mai cautat de amatorii de reclame, pentru ca noile produse internautice sunt un echivalent mai modern al procedeului de transmitere orala a informatiilor. Ca doar parca mai multa credibilitate are o persoana care se plange pe propriul blog de faptul ca a cumparat un produs si acesta i-a inselat asteptarile sau dimpotriva, care se bucura ca o noua achizitie este conforma cu ceea ce auzise despre ea, decat o reclama la produsul similar, realizata de compania producatoare, care evident ca isi lauda marfa mai ceva decat precupetele care isi sparg timpanul in piete. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, pe cat este de eficate, pe atat este si de ieftina noua metoda. Ceea ce astept eu insa este altceva: sa se convinga si politicienii de beneficiile ei, incat sa putem purta adevarate dialoguri online cu cei pe care ii votam sau nu. Sa invete sa se vanda, sa raspunda la critici, sa si le asume... si in acelasi timp sa aiba permanent acel feedback necesar tuturor actiunilor unui politician. Ca doar ar trebui sa fie constienti ca trebuie sa se muleze dupa trendurile electoratului... si daca electoratul prefera sa se lase convins in actiunile sale si de catre bloguri... de ce nu?