Cu siguranta, sunt foarte putini oameni care sa nu fie tentati, atunci cand ceva nu merge conform aspiratiilor initiale, sa dea vina pe altii. Eventual pe conjuncturi nefericite, situatii neprielnice sau orice altceva care sa scuze esecul. Daca la nivelul oamenilor de rand fenomenul este oarecum scuzabil si poate fi explicat din ratiuni de protejare a increderii in fortele proprii, atunci cand este vorba despre oameni pusi sa conduca treburile tarii lucrurile stau altfel.
De 15 ani, foarte multi oameni politici, alesi sa faca ceva pentru binele tarii, pierd prea mult timp pentru a da vina pe greselile celor care au guvernat inaintea lor. “Greaua mostenire“ a devenit o fixatie, cu care foarte multi dintre cei aflati “in capul mesei“ isi incep toate discursurile in care explica propriile nereusite.
Recentele inundatii din vestul tarii au adus nefericitul prilej de a auzi noi acuze la greselile facute de fosta guvernare. Este foarte posibil, ba chiar probabil, ca acestea sa fie reale, si organele in drept trebuie sa-si spuna cuvantul si sa-i pedepseasca aspru pe cei vinovati de incalcarile normelor legale, fie ca este vorba despre cei care nu au construit cum trebuie digurile, fie de cei care nu s-au ocupat de vaccinarea preventiva a populatiei, in vederea prevenirii unor maladii.
Mult mai important este ca autoritatile sa faca ceva, sa-si dovedeasca competenta in rezolvarea problemei. Vaicarelile nu au tinut si nu vor putea sa tina locul actiunilor concrete pentru rezolvarea problemelor. Se observa, fara prea mult efort, ca exista o corelatie directa intre neputinta in intreprinderea unor actiuni concrete si volumul acuzelor aduse celor care au diriguit diverse sectoare in fosta guvernare. Electoratul voteaza, printre altele, pentru ca doreste schimbarea celor care s-au vaicarit prea mult atunci cand s-au aflat la guvernare. Un aspect de care toti cei care ne conduc trebuie neaparat sa tina seama.