Cartoforul, atunci cand pierde, nu se scoala de la masa. La fiecare mana, el spera ca ghinionul il va parasi. Nu mai stie exact cat a pierdut si nici nu-i pasa. Vrea cu tot dinadinsul sa se intoarca roata. Uneori, asa se intampla. De cele mai multe ori insa, norocul l-a parasit definitiv, dar el continua sa joace. Isi pune gaj casa, masina, nevasta si chiar viata. In fata ochilor nu vede decat o iluzorie chinta roiala. Degeaba ii spun ceilalti ca afara s-a luminat, ca nici unul dintre ei nu mai poate sta pe scaun. El vrea ca jocul sa continue pana in panzele albe, atata vreme cat isi mai poate amaneta ceva.
Politicienii au si ei multe lucruri in comun cu psihologia cartoforului. Joaca deseori pana la ultima carte cu aceeasi speranta ca va reusi, in cele din urma, sa iasa invingator. Daca a castigat o data sau de doua ori o batalie politica, el crede ca asa se va intampla mereu. Traian Basescu traieste de multa vreme cu aceasta convingere. I-au iesit de prea multe ori pasientele incat sa-l mai poata convinge ceva sau cineva ca ulciorul nu merge de prea multe ori la apa. O data si-o data, tot se sparge. Nici pe departe nu este vorba ca Basescu nu stie sa piarda. Pur si simplu, el isi joaca ultima carte, chiar daca sortii ii sunt impotriva. Intr-un fel, isi risca viitorul lui de politician. Ca si cartoforul, Basescu merge in al doilea tur de scrutin pentru Cotroceni cu filozofia “totul sau nimic“. Riscul pe care si-l asuma poate sa insemne si tarie de caracter, daca n-ar fi vorba de politica. Aparent paradoxal, cea mai importanta functie in stat, ravnita in taina de orice politician, nu inseamna prea mult pentru el. Ambitia lui este amplificata de orgolii personale. Are ce are cu Adrian Nastase si pe el vrea sa-l ingenuncheze.
Sunt destui care ar putea spune ca Basescu a intrat in hora si trebuie sa joace. Evident, asa este, numai ca pericolul este mult prea mare pentru el si ar fi putut sa lase altuia locul. Daca nu va castiga fotoliul de la Cotroceni, ceea ce-i mai ramane de facut este sa se retraga. Ca un invins. Nu va mai avea nici un fel de autoritate in partidul pe care il conduce si cu atat mai putin in Alianta. I se vor reaminti toate jocurile pe care le-a facut in defunctul CDR si chiar in propriul partid. Va ramane, ce-i drept, cu Primaria Capitalei si, fata de alti ilustri fruntasi politici post-decembristi intrati in anonimat, Basescu va mai avea ceva vizibilitate publica. El ar putea sa revina peste patru ani, daca isi va schimba fundamental modul de abordare a relatiilor politice.