Unii presedinti mioritici considerau, in timpul exercitarii mandatului, ca rolul de presedinte este foarte plictisitor. Daca stam sa analizam care presedinte spunea asta, intelegem ca plictiseala venea la pachet cu rutina, din cauza unei perioade mult prea indelungate de ocupare a rolului de prim om in stat. Dupa incheierea mandatului de presedinte, Iliescu declara cu gura pana la urechi ca nu a pierdut mare lucru si ca nu simte lipsa nici unui avantaj pe care il avea inainte, presedintia fiind, in opinia acestuia, usor plictisitoare. De aia i-o fi placut atat de tare? E adevarat ca Iliescu a avut parte de mai multe emotii dupa incheierea mandatului, in comparatie cu perioada de relativa acalmie anterioara. Poate asta explica si afirmatiile sale. Pe de alta parte, felul sau de a fi nu lasa loc de prea multe experiente trepidante, care sa imprime un alt ritm existentei sale de la Cotroceni. In contradictie cu Bunicuta, presedintele Basescu imi place din acest punct de vedere. E mai cald, mai apropiat de populatie si nici nu are prea multe fumuri in cap. Bineinteles ca si imaginea sa este destul de fragila si supusa atacurilor de orice tip, din moment ce este cel mai expus personaj din stat. Totusi, Basescu lasa impresia ca poate face fata mai usor unor situatii de criza, desi nu are experienta celuilalt. Pana acum, presedintele nu pare a se fi plictisit. A avut parte de o gramada de evenimente care l-au tinut destul de ocupat. Vizite oficiale, miscari in plan politic intern, emotii in cazul jurnalistilor rapiti… cu alte cuvinte, adrenalina cat cuprinde. Pana acum a facut fata destul de bine in acest ritm, dar cand acesta se va stinge, ce va face oare zbuciumatul lup de mare, obisnuit cu valurile zbuciumate si cu apele inselatoare? Va declara si el, oare, la sfarsit de mandat, ca a fost cea mai plictisitoare perioada din viata lui, fara a avea pic de respect fata de poporul care l-a ales, asa cum a facut-o predecesorul sau?